Drumul spre Lavra se petrece într-unul din destul de raspânditele microbuze (gen maxi-taxi din bucuresti), nici o îndoiala confortabile, care probabil dau o alta atmosfera vechilor calatorii între mânastiri, pe vremea când piciorul sau un magar vor fi fost singurele mijloace de deplasare. Chiar cu microbuzul acesta drumul nu este scurt, iar înauntru masinii aerul climatizat se raspândeste neuniform. Setea începe sa ne muste si transpiratia, pe care am încercat-o din plin în Grecia, în principal pe Athos si la Meteora, a cuprins toata camasa. Masina trece prin senzatii comparabile deoarece la un moment dat motorul se încalzeste si trebuie pusa apa în radiator. Cu bunavointa întindem bidoanele noastre cu apa si masina pleaca din nou la drum. Lânga prima cismea ne orpim din nou si ne potolim setea cum putem. Bidonul cu destula apa si o palarie pentru soare sînt esentiale vara pentru deplasarile între mânastiri.

La Marea Lavra coborâm si platim transportul. Este multime în incinta mânastirii care se întinde pe o suprafata destul de mare si include în incinta mai multe cladiri si cladirete. Mi s-a parut mai putin îngrijita decât alte mânastiri din Athos. In mijlocul curtii se gasete biserica cu exteriorul în rosu visiniu, frumoasa ca constructie. Nu putem sa intram pentru moment deoarece sînt pregatiri pentru praznicul de diseara. In schimb întrebam si sîntem condusi, nemai fiind chilii disponibile, undeva în spatele bisericii lânga o cladire unde ne asteapta niste paturi pliante pe care le luam, cel putin eu, bucurosi în primire. Este deosebit sa poti dormi în cerul liber cand în jurul tau este lume care "petrece", si înca într-o mânastire. Ne lasam sacii acolo, pentru ca sîntem înstiintati ca aici nu se fura nimic sau daca se întâmpla se gaseste mereu. Din pacate, chiar la plecare cuiva i se va fura portmoneul, zic din pacate. Aflam apoi ca se va servi o masa în trapeza care este chiar în fata bisericii. S-a mâncat foarte bine, era o bucata mare de peste foarte buna. Dupa aceasta ne-am învârtit pe-acolo si am nimerit în spatele salii de mese unde parintii însarcinati spalau cratitile mari, pe care i-am si rugat daca putem sa-i fotografiam. Mi se pare ca unul dintre ei era român, pentru ca ne-a strigat auzindu-ne discutând în romaneste. In curtea bisericii stau multi parinti amestecati cu mireni. Calugarii sînt în general comunicativi, zâmbitori si discuta cu credinciosii. Remarc si un batrân calugar care discuta cu un grup de credinciosi si remarc credinciosi care însotesc câte un parinte. La un moment dat un calugar se suie într-o mica clopotnita si servindu-se de mâini si de picioare pune în functiune o instalatie de clopote si clopotele care declanseaza o melodie foarte armonioasa pe care lumea o asculta cu atentie. Dupa aceasta se va intra în biserica cea mare. Ca toate bisericile din Athos în care ama avut ocazia sa intru aceasta este foarte bogat ornata în auriu. Este frumoasa ca toate celelalte. Ce este mai frumos înauntrul ei sînt calugarii care stau nemiscati la slujba sau rugându-se. Fac o poza si la mormântul Sfântului Antonie, dupa ce cu greutate încerc sa cer voie la parintii de-acolo ca sa pozez. Unuia chiar i s-a parut ca vreau sa-l pozez pe dumnealui înaintea mormântului ! Ce se petrece în sufletul monahilor nu putem vedea dar ei stau si se roaga acolo asa cum li se cuvine lor sa faca. Dar eu nu am sesizat dimensiuni spirituale particulare, probabil, de fapt chiar stiu, nu sînt capabil de aceasta. Cred însa ca si astazi viata calugarilor nu difera mult de vremurile trecute. Nu retin altceva de la aceasta mânastire, doar ca am mers obositi târziu la culcare, la paturile nostre de pânza, unde tântarii nu ne-au suparat, unde am dormit fericiti. De dimineata ne sculam devreme, nu este locul unde te scoli din pat "la zece", si nici momentul. Este o masina care se îndrepteaza xxxxxxxx si în care urcam.

Acum ajungem la Careia. Vad la mica distanta un mic magazin cu obiecte de cult si intru ca sa am uit. Inauntru sînt mai multe obiecte, cruciulite, icoane, niste imprimeuri interesante. Vad si o cruciulita din argint care îmi place dar pretul este ridicat. O voi cumpara de la Sfântul Pantelimon la un cost mult mai scazut. Cum ma uit lânga usa alegându-mi câteva ilustrate, vorbesc cu Florin care si el a intrat în magazin. Auzind romaneste un batrânel, se întoarce catre noi si ni se adreseaza în limba noastra. Nu spun de unde este parintele, dar a fost bucuria mea de a întâlni pe omul acesta la Athos, pentru ca era un parinte bun. Mihai a ramas zece zile mai mult decât noi în Athos, si a stat cu parintele acesta la chilia lui, si i-a facut si o poza foarte draguta.

Va urma...