Redau în aceste rânduri doua rugaciuni ale Sfântului Nifon, episcopul Constantiei în veacul al patrulea al erei nostre. În primul rând, o frumoasa rugaciune de pocainta, deoarece Nifon face parte din acei sfinti care au fost chemati de Dumnezeu de la o viata straina de învatatura crestina. Cea de-a doua rugaciune este potrivita pentru sfârsitul vietii atât a Sfântului, cât si a oricarui crestin, dupa cum chiar el o spune. Reamintesc ca rugaciunile au fost puse în scris de un ucenic al sau.

"Atunci când l-a cercetat pentru prima oara harul lui Dumnezeu si l-a adus la pocainta, i s-a întâmplat ceva asemanator fiului risipitor din parabola. Se afla într-un loc numit "al lui Aristarh" si se gandea la pacatele sale. Deodata, harul Mângâietorului i-a atins inima si el si-a zis întru sine : "Pacatosule Nifone, sa mergem sa ne marturisim lui Dumnezeu pacatele. Nu stii daca vei mai trai pâna mâine, alearga dar acum. Ne asteapta acolo Tatal milostivirilor, preaînduratul Dumnezeu. Ca el asteapta pocainta noastra, a ticalosilor si întinatilor."

Cu aceste gânduri alergând la casa lui Dumnezeu, si-a ridicat mâinile la cer si a suspinat din adâncul inimii : "Primeste, Parinte, pe mortul care si-a pierdut sufletul, primeste pe cel ce este groapa pacatelor; primeste pe hulitorul, vicleanul, nerusinatul, înrautatitul, pe cel întinat cu sufletul si cu trupul. Primeste pe cel robit de toate puterile dracesti. Milueste-ma pe mine nelegiuitul, tâlharul, lepadatul, urâciunea pacatului! Miluieste-ma, Izvorule al tamaduirii, al milostivirii, si nu-ti întoarce de la mine fata Ta preabuna. Nu spune, Doamne, "nu te cunosc!". Nu ma întreba : "unde ai fost pâna acum?". Nu ma trece cu vederea pe mine, tarâna, fumul, stricaciunea, nelegiuirea, ocara, urâciunea, gunoiul, salasul dracilor si sminteala oamenilor! Nu ma lepada de la Tine, Stapâne, ci îndura-Te si ma miluieste! Pentru ca stiu, Iubitorule de oameni, ca nu voiesti moartea pacatosului, ci sa-l întorci si sa-l faci viu. Nu Te voi lasa pâna nu ma miluiesti si ma ajuti". Apoi a mai adaugat, cu suflet amarât si alte cuvinte pe lâna acestea…

Deodata un sunet a coborât din cer si a strafulgerat o înfricosata raza de lumina. Acea lumina în chip de doua brate, s-a pogorât din înaltimea cerului si s-a înfasurat în jurul Cuviosului. "Bine ai venit, fiul Meu cel pierdut! Acum ai reânviat, copilul Meu. Ti s-au luminat ochii, ti-a înflorit din nou tineretea si de acum ma vei slavi cu faptele tale".

Zicând acestea, a disparut spre cer, iar Cuviosul, din bucuria vedeniei, a venit în rapirea mintii. Iar dupa putin, revenindu-si în sine, a strigat : "Slava Tie, Doamne, slava Tie!". Si zicea mereu asa, pentru ca inima lui era plina de dumnezeiasca mireasma si gura plina de dulceata duhovniceasca. Apoi, dupa aceasta negraita vedenie s-a rugat multa vreme. Si în chilia sa nu-si gasea loc, cuprins de aceeasi rapire si uimire a dumnezeiestii îmbratisari. De atunci, precum spunea, a calatorit cu usurinta pe calea vietii. Aceasta extraordinara minune am auzit-o din însasi gura lui. Ochii îi erau plin de lacrimi, când cu tema, dar si cu o tainica bucurie, mi-a povestit-o."

"Doamne, Dumnezeul Puterilor, Cel mare si înfricosat, cel bogat si prea bun, cel prea milostiv si îndurat, pleaca-Te si ma auzi pe mine învechitul si pacatosul. Tu, Care ai mântuit pe Ioana din pântecele chitului si pe Daniil din gurile leilor, mântuieste-ma si pe mine în ceasul mortii de întunericul cel din adânc al tuturor rautatilor. Sa nu îngadui diavolului sa vina la patul mortii robului Tau. Sa nu vada, Doamne, sufletul meu întunericul diavolilor, nici în veacul de acum, nici în cel ce va sa fie, nici la iesirea sufletului, nici când se urca el în vazduh.

Sa nu batjocoreasca, blestematul balaur, ticalosul meu suflet, când va iesi din acest ticalos trup. Sa nu-l rapeasca, Domnul meu, Hristosul meu, Iisusul meu, Dumnezeul meu, Lumina mea, sa nu-l rapeasca duhul cel întinat si împutit si sa-l târasca în prapastia pierzarii. Sa nu vada ochii mei, Stapâne si Dumnezeule al cerului si al pamântului, urâtul si întunecatul lui chip.

Ci, în ceasul sfârsitului meu, Împarate al meu, Preasfinte, Întreit Sfinte si Preaslavite, trimite-mi mila Ta si adevarul Tau. Trimite, Dumnezeul meu, în acea zi la robul Tau, pe Arhistrategul Mihail, trimite-mi pe Gavriil, pe Uriil, pe Rafail, pe marii si stralucitii voievozu cu precuratele si preafericitele lor ostiri, ca sa zdrobeasca pe nesaturatul balaur al iadului, care scrâsneste cu dintii, poftind sa rapeasca si sa înghita pe cel ce traieste în evlavie. Afunda-l, Dumnezeul meu, în ceasul sfârsitului meu, cu toata întinata lui ostire în adânc, în tartar, în întuneric si în scrâsnirea dintilor.

Trimite, Doamne Iisuse Hristoase, fericirea mea, învierea mea, trimite în ceasul acela pe Iubitorul de oameni si Milostivul Dumnezeu, Duhul Adevarului, sa ia duhul meu în negraita dulceata si în sfintenia Lui cea vesnica. Trimite-l sa ma întareasca cu sabia ce va merge înainte si va nimici pe viclenii stapânitori ai întunericului, pe necuratii diavoli. Pentru ca sa cada în foc, în întuneric, în haos, în iad, aceasta urâciune a faradelegii si eu sa pot trece fara durere vamile vazduhuluisi sa ajung la Tine, Lumina cea în trei straluciri.

Sa cad la milostivirea Ta, sa sarut picioarele Tale preacurate, sa ma umplu de dumnezeire, de Duhul Tau cel Sfânt, si sa marturisesc nemasurata minune pe care ai savârsit-o pentru mine : cum m-ai adus la pocainta, cum mai înviat si cum, din adâncurile pamântului iarasi m-ai scos. Pe toate le voi spune înaintea sfintilor îngeri, cuprins de stralucirea dulcetii si de fericirea dumnezeiestii bucurii si-Ti voi cânta atunci marea cântare a cântarilor, rapit de negraita miresma a harului si a dumnezeiestii tale frumuseti.

Auzi-ma, Dumnezeul meu, desi în fiecare zi fac faradelegi înaintea ochilor Tai; auzi-ma Împaratul meu, Mântuitorul meu, si ma învredniceste sa intru în slava Ta, precum Te rog ziua si noaptea si cer de la maretia Ta cea fara de moarte si datatoare de viata. Cu caldura Te rog iarasi si mereu, Doamne Iisuse Hristoase, trimite în ceasul sfârsitului meu pe Prealuminata Fecioara, pe Biserica cea prea curata, pe pazitoarea ce sfânta a bogatiei Tale, sa ma întareasca, Hristoase al meu.

Trimite-mi în ceasul acela pe Sfântul Înaintemergatorul si Botezatorul Ioan, steaua cea luminoasa, pe Apostoli, pe prooroci si pe mucenici, pe marturisitori si pe evanghelisti, pe cuviosi si pe drepti, ca sa slaveasca faptura Ta. Da, Nemuritorule Doamne, asculta-ma pe mine pacatosul si ma învredniceste sa dobândesc slava Ta cea negraita si înteita.

Ci, Doamne, da odihna si la tot robul Tau în ceasul sfârsitului lui si asculta aceasta rugaciune spre rusinarea necuratilor demoni. Pierde-i, Stapâne, cu mâna Ta cea atotputernica, pierde-i, Atotputernice, cu sabia Ta, arde-i, Atotputernice, Preaînalte si Înfricosate, cu trasnetul mistuitor al puterii Tale. Sa fie Doamne aceasta rugaciune pentru toti cei ce se afla în ceasul sfârsitului, racoare si odihna, somn si liniste, mireasma si bucurie, întarire si scapare, sprijin si ajutor. Da, Doamne al parintilor celor sfinti, care bine au placut Tie din adâncurile veacurilor si pâna astazi, nu trece cu vederea rugaciunea mea, Sfinte. Nu te întoarce de la rugaciunea mea, Milostive, ci fa aceasta rugaciune a mea sabie cu doua ascutisuri, dumnezeiasca, cereasca, ucigatoare pentru demoni, cu urgie împotriva duhurilor rautatii, dar plina de bunatate, de iertare, de milostivire si bunavointa, pentru ca aceasta rugaciune sa covârseasca multimea pacatelor celor ce se afla în ceasul mortii si sa le usurezi povara lor, sa le miluiest, Sfinte, sufletul lor si sa le sfintesti suisul lor catre Tine.

Sa se împlineasca aceasta ori de câte ori se va auzi saraca mea rugaciune. Da, Stapâne Iisuse Hristoase, Lumina lumii, auzi-ma ca un Preabun si da har si mila acestei rugaciuni. Fii Tu Însuti ajutor, acoperamânt si mântuire celui ce va chema numele înnoroiatului Nifon. Auzi-ma, Doamne, auzi-ma iubitorule de oameni Sfinte si daruieste-mi cererea care cheama preaputernic numele Tau. Amin".

Când a terminat aceasta rugaciune, deodata a stralucit în jur o minunata lumina. Si în mijlocul luminii s-a aratat Iisus Hristos, umplându-i inima de bucurie, pentru ca l-a sarutat cu dumnezeiasca sarutare de trei ori, în timp ce Cuviosul, la fiecare sarutare, zicea plin de bucurie : Amin, Amin, Amin.

Atunci i-a vorbit Domnul : "Bine, sluga buna si credincioasa, am auzit rugamintea ta si-ti voi da din belsug tot ceea ce ai cerut pentru mântuirea crestinilor. Celui ce va pomeni numele tau în rugaciunea sa, acasa sau în biserica, îi voi sta în ajutor în toate primejhdiile si necazurile, si în deosebi în clipele cele din urma ale vietii sale. Pe cei ce Ma vor slavi pentru numele tau, îi voi milui cu îmbelsugare si, pe cei ce Ma vor chema prin tine, îi voi întari, le voi da putere, voi zdrobi sub picioarele lor, cu dumnezeiasca Mea putere, toata împotrivirea diavoleasca. Iar când va sosi ceasul ca si tu sa parasesti aceasta viata, Eu Însumi voi veni la tine cu sfintele ostiri ceresti. Cu mâinile Mele voi lua sufletul tau si te voi odihni cu pace, în sânurile lui Avraam".

Cu aceste cuvinte, Domnul l-a sfintit, înmiresmând toate simtirile lui cu preacuratul si preasfântul Sau Har. Plin de bucurie si de veselie, Nifon a început a slavi pe Dumnezeu, zicând :

"Iisuse Cel preadulce si frumos, ai venit la smerita Ta faptura. Viata, bucuria si mireasma preacuratilor îngeri, ai venit sa bucuri pe netrebnicul Tau rob. Bine ai venit, Cela ce toate le plinesti! Cel ce esti mai presus decât toata bucuria. Binecuvântat si preamarit este Cel ce vine! Pomeneste-ma întru slava Ta, în raiul cel preafrumos, pomeneste-ma în cer, în cântarile îngerilor, pomeneste-ma, o, Tu, Cel binecuvântat de heruvimi si de serafimi, mare si prealuminat, preasfânta stralucire si desavârsita pecete a Tatalui, pomeneste-ma. O, nesfârsit ocean al iubirii celei fara de moarte, câta vreme voi mai sufla sa ma miluiesti. Doamne Iisuse Hristoase, sa nu te îndepartezi de la mine, acopera-ma si-mi arata calea care duce la vesnicie".

Când Sfântul Nifon a încetat aceasta cântare de lauda, Domnul l-a privit cu dumnezeiasca dragoste si l-a binecuvântat : "Pace tie, Nifone, fiul Meu". Si s-a înaltat la ceruri.

Dupa ce si-a terminat rugaciunea, Cuviosul a iesit sa vina la mine. Era plin de o dulce bunatate si chipul lui stralucea. În jurul lui se revarsa mireasma Duhului Sfânt ca am crezut ca ma aflu în Rai.

Aceasta mare si minunata rugaciune m-am straduit sa o scriu cu multa grija, precum mi-a spus Cuviosul, pentru ca toti pacatosii sa aiba mâmgâiere si usurare la iesirea sufletului. El însusi mi-a spus ca rugaciunile sfintilor sînt de mare ajutor la vreme de primejdie, întristare si nevoie, daca sunt rostite cu credinta neândoita, deoarece sunt pline de Duhul Sfânt, de cunostinta, de pricepere si de întelepciunea lui Dumnezeu".


Judecata de Apoi Sfârsitul Cuviosului Home