|
Pagina a patra
Deodata, înfricosatul Judecator si-a aruncat privirea într-o parte
si în alta. S-a uitat de-a dreapta bucuros si a zâmbit. Când însa
s-a întors spre stânga, s-a tulburat; s-a mâniat tare si si-a întors
îndata fata. Atunci, cu glas puternic si dumnezeiesc a zis celor
de-a dreapta:
-Veniti, binecuvântatii Parintelui Meu, de mosteniti Împaratia
care a fost gatita voua de la întemeierea lumii. Caci am flamânzit
si Mi-ati dat sa manânc, am însetat si Mi-ati dat sa beau, strain
am fost si m-ati primit, gol si M-ati îmbracat, bolnav si M-ati
cercetat, în temnita si ati venit la Mine.
Atunci, aceia s-au mirat
si au întrebat:
-Doamne, când Te-am vazut si Ti-am dat sa manânci, sau însetat
si Te-am adapat? Si când Te-am vazut strain si Te-am primit, sau
gol si Te-am îmbracat, si când Te-am vazut bolnav si în temnita ?
-Amin va zic voua, întrucât ati facut unuia din acesti frati ai Mei
mai mici, Mie Mi- ati facut. Apoi S-a întos si cei catre cei "de-a
stânga" si le-a zis cu asprime:
-Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic care este
gatit diavolului si slugilor lui. Caci am flamânzit si nu Mi-ati dat
sa manânc, am însetat si nu Mi-ati dat sa beau, strain am fost si
nu M-ati primit, gol si nu M-ati îmbracat, bolnav si în temnita si
nu M-ati cercetat.
-Doamne, i-au raspuns aceia, nedumeriti, când Te-am vazut
bolnav si în temnita si nu Ti-am slujit Tie ?
-Amin zic voua, le-a raspuns Domnul, întrucât nu ati facut
aceasta unuia dintre acesti mai mai mici, nici Mie nu Mi-ati facut.
Pieriti din ochii Mei, blestemati ai pamântului! În tartar, în
scrâsnirea dintilor, acolo va fi plângere si tânguire fara de sfârsit!
Cum a rostit Judecatorul aceasta hotarâre, dinspre rasarit s-a
pornit un urias râu de foc care curgea vijelios spre apus. Era lat
ca o mare întinsa. Vazându-l, pacatosii din stânga s-au îngrozit
si au început sa tremure de spaima în deznadejdea lor. Atunci,
nemitarnicul Judecator a poruncit ca toti, drepti si pacatosi, sa
treaca prin rîul cel arzator, pentru ca sa fie încercati prin foc. Au
început cei din dreapta, care au trecut toti si au iesit ca aurul
curat. Lucrurile lor nu au ars, ci s-au aratat, prin încercare, mai
luminoase si mai limpezi, iar ei s-au umplut de bucurie. Apoi au
început sa treaca si cei din stânga prin foc, ca sa fe încercate si
lucrurile lor. Dar fiindca erau pacatosi, flacarile au început sa-i
arda, tinându-i în mijlocul râului. Si lucrurile lorau ars ca pleava,
iar trupurile au ramas întregi, ca sa arda ani si veacuri nesfârsite,
împreuna cu diavolii. Niciunul nu a reusit sa iasa din acel râu de
foc. Pe toti i-a tinut în loc focul, pentru ca erau vrednici de
osânda si de pedeapsa.
Dupa ce pacatosii au fost predati iadului,
Înfricosatul Judecator S-a ridicat de pe tron si a pornit catre
dumnezeiescul palat, împreuna cu toti Sfintii Sai. Îl înconjurau cu
multa frica si cutremur Puterile ceresti, cântând: Ridicati
capetenii portile voastresi va ridicati portile cele vesnice si va
intra Împaratul Slavei, Domnul si Dumnezeul dumnezeilor,
împreuna cu toti Sfintii Lui, care se vor bucura de vesnica
mostenire. Alta ceata raspundea si zicea: "Binecuvântat este Cel
ce vine întru numele Domnului, cu cei pe care i-a învrednicit Harul
Sau sa se numeasca fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Domnul,
împreuna cu fii Noului Sion si S-a aratat noua". Si Arhanghelii,
care mergeau dupa Domnul, Îl slavosloveau, cântând pe rând o
cântare cereasca: Veniti sa ne bucuram de Domnul si sa strigam
lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; sa întâmpinam fata Lui cu
marturisire si în psalmi sa-i cântam Lui. Iar cealalta ceata
raspundea armonios: Dumnezeu mare este Domnul si Împarat
mare peste tot pamântul. Ca în mâna Lui sunt marginile
pamântului si înaltimile muntilor ale Lui sunt. Acestea si multe
alte cântari armonioase cântau îngerii, încât toti care le auzeau
se bucurau de o negraita bucurie. Astfel cântând, au intrat toti
Sfintii cu Domnul Iisus Hristos la ospatul ceresc din
dumnezeiescul palat si inimile lor saltau de bucurie. Si îndata
portile palatului s-au închis.
|
