Pagina a treia
Apoi a dat dumnezeiasca porunca sa vine iarasi puternicul
comandant Mihail, sa stea lânga tronul Domnului. În acea clipa, a
aparut un înger care tinea o trâmbita. A luat-o judecatorul în
mâna Sa, a trâmbitat de trei ori si a zis trei trei cuvinte; apoi a
dat-o lui Mihail. "Mergi pe Golgota unde Mi-am întins preacuratele
mâini si trâmbiteaza si acolo de trei ori!" Îndata ce a plecat
Mihail, Domnul a chemat ceata Începatoriilor si a zis,
adresându-se comandantului ei: "Îti poruncesc sa iei
dumnezeiasca ta ceata si sa va împrastiati în toata lumea, ca sa
aduceti pe nori pe sfinti, de la rasarit si de la apus, de la
miazanoapte si de la miazazi. Sa-i aduceti pe toti ca sa ma
întâmpine când va suna trâmbita."
Dupa toate acestea, Dreptul Judecator a aruncat o privire spre
pamânt si a vazut negura si întuneric, jale si vai si multa
tânguire, din înfricosata tiranie a satanei. Turbeaza si urla
balaurul. A darâmat totul si le zdrobeste ca pe iarba. Pentru ca
vede pe îngerii lui Dumnezeu ca îi pregatesc focul cel vesnic.
Daca a vazut toate acestea, Judecatorul a chemat un înger de foc
cu înfatisare aspra si înfricosata, fara mila; era conducatorul
cetelor îngerilor, care supravegheaza focul iadului si i-a zis: "Ia
cu tine toiagul meu, care leaga si zdrobeste. Ia si nenumarata
multime de îngeri din ceata ta si pe cei mai înfricosati care
executa pedepsele celor din iad. Sa mergeti la marea cea
gânditoare ca sa gasiti urmele domnului întunericului. Apuca-l cu
putere si tine-l bine, lovindu-l fara mila cu toiagul, pâna când va
preda ceata duhurilor celor rele. Leaga-i apoi tare pe toti cu
puterea toiagului Meu, dupa porunca Mea si apoi arunca-i în
chinurile iadului cele mai groaznice si fara mila."
Când toate au fost gata, s-a facut semn Arhaghelului care tinea
trâmbita, sa trâmbiteze foarte puternic. Imediat s-a facut o
tacere de moarte ca si cum s-ar fi linistit toate. La prima
trâmbitare s-au alcatuit toate trupurile mortilor. La a doua, Duhul
Domnului a pus sufletele în trupurile moarte. Spaima si cutremur
a cuprins toate; cele ceresti si cele pamântesti tremurau. Atunci
a sunat a treia oara si cea mai înfricosata trâmbita, care zguduit
lumea, când mortii au înviat din morminte "într-o clipa".
Înfricosata priveliste! Erau mai multi decât nisipul marii. În
acelasi timp se coborau din ceruri ca o ploaie deasa spre Tronul
Judecatii cetele îngeresti, zicând cu glas de tunet: Sfânt, Sfânt,
Sfânt Domnul Savaot, plin este tot pamântul de frica si cutremur!
Tot pamântul si multimea nenumarata a cetelor îngeresti statea
asteptând. Tremurau plini de spaima în fata înfricosatei stapâniri
dumnezeiesti, care cobora pe pamânt.
Si pe când toti priveau în
sus, au început cutremure, tunete si fulgere în Valea judecatii si
în vazduh si toti au fost cuprinsi de groaza. Atunci taria cerului
s-a strâns ca o carte si a aparut cinstita Cruce stralucind si
scânteind ca soarele. Îngerii o tineau înaintea Domnului nostru
Iisus Hristos si Judecatorul lumii, care venea. Apoi se auzea un
imn, o cântare straina: Binecuvântat este cel ce vine întru
numenele Domnului, Dumnezeu este Domnul, Judecator,
Stapânitor si Domn al pacii. Îndata ce s-a terminat aceasta
puternica slavoslovie, a aparut Judecatorul pe nori, sezând pe
tron de foc. Cu preacurata Lui stralucire învapaia cerul si
pamântul.
Atunci, din multimea mortilor care înviasera, unii au început sa
straluceasca ca soarele si îndata au fost rapiti de nori în vazduh
pentru întâmpinarea Domnului. Cei mai multi, însa, au ramas jos.
Nimeni nu i-a luat la cer. Se tânguiau cu amar ca nu s-au
învrednicit si ei sa fie rapiti de nori si mâhnirea si durerea
umpleau de amaraciune sufletele lor. Au cazut toti în genunchi în
fata Judecatorului si apoi s-au ridicat. Înfricosatul Judecator se
asezase deja pe Tronul Judecatii si în jurul Lui se adunasera
toate puterile ceresti cu frica si cu cutremur. Cei ce fusesera
rapitit pe nori pentru întâmpinarea Lui stateau de-a dreapta;
ceilalti se aflau de-a stânga Judecatorului. Cei mai multi dintre
acestia erau iudei, conducatori, arhierei, preoti, împarati,
multime de monahi si de mireni. Stateau rusinati si se jeleau de
pierzarea lor. Fetele lor erau ticalosite si suspinau cu adânca
mâhnire. O tânguire de moarte s-a lasat peste toti si nici o
mângâiere nu se vedea de nicaieri. Dar cei ce stateau de-a
dreapta Judecatorului erau veseli, luminosi ca soarele, cinstiti,
slaviti, albi ca lumina, parca prinsi de o dumnezeiasca lumina. Ca
sa îndraznesc sa o zic, semanau cu Domnul Dumnezeul lor.
 
|