Ultima pagina

Atunci, Mirele s-a ridicat de pe Tronul Sau, având de-a dreapta Sa pe Maica Sa, iar de-a stânga pe cinstitul Prooroc si Înaintemergatorul Sau, a iesit din palat si a mers la dumnezeiescul ospat, unde se aflau bunatatile pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omulului nu s-au suit, pregatite pentru toti cei ce au iubit pe Dumnezeu. În urma veneau toti sfintii. Acestia, cum au vazut bunatatile, s- au umplut de o nespusa bucurie si au început sa umble praznuind la minunatul ospat. Dar pe acestea robul lui Dumnezeu Nifon nu a mai putut sa le descrie. Desi l- am silit de multe ori, nu mi-a spus macar cât de putin. -Nu pot fiule, zicea suspinând, sa înfatisez cu limba sau sa asemuiesc cu vre- un lucru pamântesc lucrurile acelea. Erau mai presus de orice cugetare si închipuire, dincolo de toate cele vazute si nevazute. Deci, dupa ce Domnul a împartit sfintilor toate bunatatile cele negraite si nemaiauzite, a poruncit Heruvimilor sa înconjoare vesnicul ospat, asa cum zidul înconjoara un oras. A poruncit apoi ca Serafimii sa încojoare pe Heruvimi, Domniile pe Tronuri, Începatoriile pe Domnii, Stapâniile pe Începatorii si în sfârsit Puterile cerurilor pe Stapânii. Precum un zid înconjoara un oras, asa si cetele ceresti se înconjurau una pe alta. De-a dreapta ospatului veacurilor statea cu mare cinste Arhanghelul Mihail cu ceata lui; la stânga Gavriil cu ceata lui, Uriil statea la apus si Rafail la rasarit. Toate acestea s-au facut cu porunca Domnului nostru Iisus Hristos, a marelui Dumnezeu si a Mântuitorului tuturor sfintilor. Aceste patru cete erau foarte mari si împreuna cu cetele preacuratelor Puteri înconjurau ospatul lui Dumnezeu cu mare stralucire. Când toate acestea s-au terminat, atunci Însusi Dumnezeu Omul Iisus s-a supus "Celui ce-I supusese toate" si I-a predat toata stapânia si puterea, care o luase de la El. Apoi El a intrat la dumnezeiescul ospat, ca mostenitor al Tatalui, Împarat si Arhiereu împreuna mostenitor cu toti sfintii. La sfârsitul tuturor tainelor pe care le-a vazut Sfântul Nifon, a vazut si cea mai înficosata descoperire. Însusi Tatal Fiului Unul Nascut, Nascatorul, Lumina cea neapropiata si negraita, a rasarit deodata, luminând deasupra preacuratelor Puteri, deasupra tuturor cerurilor si a cetelor ceresti. Lumina peste preacuratul ospat cum lumineaza soarele lumea. Asa stralucea Tatal milostivirilor. Si precum buretele absoarbe si tine vinul, asa si sfintii se umpleau de nespusa Dumnezeire a Tatalui si Împaratului, neântrerupt cu El în veci. De acum nu mai era pentru ei nici noapte, nici zi. Exista numai Dumnezeu si Tatal, Fiul si Duhul, lumina si hrana, viata si stralucire, bucurie, veselie si desfatare în Duhul Sfânt. Apoi s-a facut o adânca tacere. Ochii Sfântului Nifon au primit o lumina curata, neamestecata ca sa vada. Primei cete, care înconjura ospatul, i s-a rânduit sa savârseasca o cântare neîntrerupta si nesfârsita. Ea a fost cuprinsa de o negraita si nespusa bucurie. Îndata dumnezeiasca si înfricosata ceata a început o negraita slavoslovie. Inimile sfintilor saltau de bucurie si de desfatare. De la prima ceata, mareata cântare de slavoslovie a trecut la ceata a doua a serafimilor. A început atunci si aceea sa cânte cu multa maiestrie o cântare tainica. Ca o înseptita dulceata rasuna slavoslovia si în urechile sfintilor, care se bucurau negrait cu toate simturile lor. Ochii lor vedeau lumina cea neapropiata, mirosul lor mirosea mireasma Dumnezeirii, urechile lor auzeau dumnezeiasca cântare a preacuratelor Puteri, gura lor gusta Trupul si Sângele Domnului Iisus Hristos, nou, întru Împaratia Cerurilor, mânile lor pipaiau vesnicele bunatati si picioarele lor saltau la ospat. Astfel toate simturile lor se saturau de negraita bucurie. Dupa putin, a doua ceata a transmis acea dumnezeiasca cântare cetei a treia, la a patra si pâna la cea din urma, producând cu dulceata cântarii, placere si bucurie în inimile sfintilor. Si uimitor ca cetele nu cântau mereu aceeasi cântare, ci era o felurime nemarginita de cântari si noutate în cântarile pe care le cântau. Când cele sapte cercuri ale cetelor au completat prearacurata lor slavoslovie, a început ceata Arhanghelilor cântarea cea întreita: a cântat Mihail si a raspuns Gavriil; apoi a cântat Rafail si a raspuns Uriil. Se auzea o armonie extraordinara. Cei patru stâlpi de foc, Arhanghelii, era mai presus; cântarea lor era înflacarata si patrunzatoare. Miscati de acea negraita dulceata au început atunci si toti sfintii de la cerescul ospat sa cânte maretiile lui Dumnezeu. Astfel, pretutindeni, înauntru si în afara rasuna cântare îngereasca. Cântare prasfânta care înflacara sfintele inimi cu o fericita placere în vecii nesfârsiti. Dupa ce le-a vazut pe toate aceste de trei ori, Fericitul Nifon, când se afla în mare rapire si vedere, a auzit glasul lui Dumnezeu zicându-i: -Nifone, Nifone, frumoasa a fost prooroceasca ta vedenie. Scrie dar cu amanuntul toate cele ce ai vazut si ai auzit, pentru ca asa se vor întâmpla. Ti le-am aratat tie pentru ca esti prieten credincios, fiu al Meu iubit si mostenitor al Împaratiei Mele. Încredinteaza-te deci acum, când te-am învrednicit sa vezi înfricosatele taine, de marea Mea iubire de oameni fata de cei ce se închina cu smerenie Împaratiei si Stapânirii Mele. Pentru ca Eu ma bucur sa privesc spre cel blând si smerit si care se cutremura de cuvintele Mele. Dupa ce i-a spus acestea, Domnul l-a eliberat din acea înfricosata si preaminunata vedenie care îl stapânise timp de doua saptamâni.

Pagina precedenta Home