Pagina a cincea
Atunci, Împaratul ceresc a chemat pe mai marii îngerilor. Primii au venit Mihail, Gavriil, Uriil si conducatorii cetelor. Au urmat apoi cei doisprezece luminatori ai lumii, Apostolii. Lor le-a dat Domnul slava stralucita si douasprezece tronuri ca de foc, ca sa stea cu multa cinste lânga Învatatorul lor, Hristos. Chipul lor scânteia de o negraita lumina vesnica si hainele lor straluceau si erau luminoase ca chihlimbirul; si capeteniile îngerilor îi cinsteau. Apoi li s-au dat si douasprezece coroane minunate, împodobite cu pietre de mult pret, care straluceau cu o lumina orbitoare si îngeri slaviti le tineau deasupra capetelor lor. Au venit apoi înaintea Domnului cei saptezeci de Apostoli. De asemenea si acestia au primit cinste si slava, dar cununile celor doisprezece erau mai minunate. Acum a venit rândul Mucenicilor. Acestia au primit cinstea si slava marilor ostiri îngeresti care s-au prabusit din cer împreuna cu Lucifer. Adica, Mucenicii au devenit îngeri si conducatori ai cetelor îngeresti. îndata li s-a adus o multime de coroane care au fost puse pe sfintele lor capuri. Cum straluceste soarele, asa straluceau si coroanele. Astfel, Sfintii Mucenici, îndumnezeiti, se bucurau de o nespusa bucurie. Apoi a intrat ceata sfânta a ierarhilor, preotilor, diaconilor si a celorlalti clerici. Au fost încununati si ei cu cununi vesnice, potrivit cu râvna, rabdarea si lucrarea lor. Cununa de cununa se deosebea în slava ei, precum se deosebeste stea de stea. Si multi preoti si diaconi erau mai slaviti si mai luminosi decât multi arhierei. Lor li s-a dat si câte o biserica, pentru ca sa aduca pe jertfelnicul cel întelegator, Sfânta jertfa si slujbe bine placute lui Dumnezeu. A intrat apoi cuvioasa ceata a monahilor. Chipul lor revarsa o tainica mireasma si scânteia ca soarele. Domnul i-a împodobit cu sase aripi si prin puterea Sfântului Duh au devenit asemenea cu înfricosatii Heruvimi si Serafimi si au început sa cânte cu glas de tunet: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este tot pamântul de slava Lui! Slava lor era mare, negraita, si cununile lor felurit împodobite si luminoase; potrivit cu luptele si cu sudorile lor au primit si cinstea. A urmat apoi ceata proorocilor. Lor le-a daruit Împaratul Cântarea Cântarilor, Psaltirea lui David, timpane si hore, lumina nematerialnica, stralucitoare, negraita bucurie si slavoslovia Duhului Sfânt. Atunci, Stapânul dumnezeiescului ospat le-a cerut sa cânte ceva. Si au cântat o cântare asa de melodioasa, încât toti saltau de fericire. Dupa ce sfintii au primit aceste din Preacuratele mâini ale Mântuitorului, asteptau acum pe acelea pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit. A intrat apoi toata ceata oamenilo care s-au mântuit în lume: saraci si domni, împarati si supusi, robi si liberi. Au stat toti înaintea Domnului, Care a despartit dintre dintre ei pe cei milostivi si curati si le-a dat Raiului din Eden, palate ceresti si luminoase, cununi de mult pret, sfintenie si bucurie, scepturi si tronuri si îngeri ca sa-i slujeasca. Apoi au venit toti cei ce din ragoste pentru Hristos s-au facut "saraci cu duhul". Acum au fost slaviti foare mult. Din însasi mâna lui Hristos au primit cununa stralucita si mostenirea Împaratiei cerurilor. Apoi "cei ce plâng pacatele lor" si-au primit marea mângâiere a Sfântei Treimi. Pe urma, "cei blânzi" si fara rautate, care au mostenit cerescul pamânt, unde se afla dulceata si mireasma Duhului Sfânt. Si ei au cuprinsi de o negraita bucurie si placere vazând ca s-au învrednicit sa mosteneasca pamântului cel fericit; cununile lor lor ca de trandafiri, scânteiau. Au urmat cei "flamânzi si însetati de dreptate". Lor le-a dat plata dreptatii ca sa se sature si cu buna lor asezare s-au bucurat, vazând ca Împaratul Hristos este înaltat si slavit de îngeri. Apoi au intrat "cei izgoniti pentru dreptate". Lor le-a daruit sfânta slavoslovie si preaminunata viata. S-au asezat pentru ei tronuri minunate, pe care stea în Împaratia Cerurilor. Coroanele lor erau de aur sfânt si nematerialnice si straluceau asa de tare, încât de slava lor sa se bucure si cetele îngeresti. A intrat apoi ceata celor "prigoniti pentru Hristos", Marele Dumnezeu si Mântuitorul sufletelor noastre. Pe ei i-a asezat pe tronuri de aur si au fost laudati de Dumnezeu. Dupa acestea a intrat marea multime de pagâni, care nu au cunoscut legea lui Hristos, dar din fire au tinut-o, ascultând de glasul constiintei lor. Multi straluceau ca soarele de nevinovatia si curatia lor si Domnul le-a dat Paradisul si cununi luminoase si împletite cu trandafiri si crini. Dar pentru ca au fost lipsiti de dumnezeiescul Botez erau orbi. Pentru ca Sfântul Botez este lumina ochiului si a sufletului. Si nu vedeau de loc slava lui Dumnezeu. De aceea cine nu este botezat, desi mosteneste bucuria raiului si simte ceva din mireasma si dulceata lui, nu vede nimic. Dupa acestia, a vazut Cuviosul Nifon o ceata de sfinti care erau copii crestinilor. Toti pareau sa fie ca de treizeci de ani. Mirele i-a privit cu fata vesela si le-a zis: -Haina Botezului este într-adevar fara pata, fapte însa deloc. Voua ce sa va fac? Atunci si ei au rapsuns cu îndrazneala: -Doamne, am fost lipsiti de bunatatile Tale cele pamântesti, cel putin sa nu ne lipsesti de cele ceresti! A zâmbit Mirele si le-a dat bunatatile cele ceresti. Au primit si cununa nevinovatiei si a nerautatii si toate ostile ceresti i-au admirat. Era minunat sa auzi pe sfintii îngeri, care bucurându-se nespus de vederea tuturor cetelor sfintilor, cântau dulci cântari. Dupa toate acestea, vede Nifon ca vine înaintea Mirelui o dumnezeiasca Mireasa. În jurul ei se revarsau miresme ceresti si mir dumnezeiesc. Pe preafrumosul ei cap purta o neasemuita diadema împarateasca, care scânteia. Îngerii o priveau uimiti si sfintii coplesiti. Harul Sfântului Duh o îmbraca în haina aurita si preaînfrumusetata. Intrând pin dumnezeiescul palat, o însoteau o multime nenumarata de fecioare, care cântau slavoslovii si imne marete lui Dumnezeu. Când a ajuns lânga Mirele Hristos, marea Împarateasa s-a închinat de trei ori împreuna cu toate sfintele fecioare. Atunci "Cel Preafrumos" a vazut-o si s-a bucurat. Si-a plecat capul si a cinstit-o ca pe Preacurata Sa Maica. Aceasta s-a apropiat cu multa evlavie si cinste si a sarutat nemuritorii si neadormitii sai ochi, precum si nemuritoarele sale mâini. Dupa dumnezeiasca sarutare, Domnul sa dat fecioarelor haina stralucitoare si cununi prea luminoase si apoi au venit toate puterile ceresti cântând si fericind-o si slavind-o.

Pagina urmatoare Pagina precedenta Home